Leapsa

Tomata mi-a transmis o leapsa. So…

Serenissima

In clasa a XI-a ni s-a cerut sa facem o prezentare a unui oras pentru ora de engleza. Nu mai stiu ce oras am ales eu, dar colega mea de banca a ales Venetia. Dupa prezentarea ei am inceput sa fiu mai atenta cand auzeam ceva despre Venetia si in timp a ajuns sa fie unul din orasele pe care imi doream sa le vad.

In vara aceasta am ajuns sa vad Venetia si am fost placut impresionata. Vazusem poze, vazusem reportaje, dar nimic nu se compara cu o plimbare de cateva ore prin oras, fara un tel precis, cu surprize mai mari sau mai mici pe fiecare straduta.
Plimbarea in Venetia a inceput cand am coborat din vaporas si am mers pe malul lagunei pana in piata San Marco. Basilica este extraordinara, cu mozaic de aur care acopera peretii si cu un nivel doi de unde se poate admira piata cu porumbeii si turistii ei.

Pentru ca m-am pierdut de grup (sau mai bine spus, ei nu m-au asteptat) am continuat singura pe stradutele incredibil de inguste, printre magazine, biserici si cofetarii. Am ajuns si pe podul Rialto, dupa ce am cautat ceva vreme, urmarind destul de rarele semne de pe cladiri si indicatiile prin semne ale unor vanzatori amabili.

In plimbarea mea am ajuns si pe cateva strazi laturalnice, unde erau doar iesirile de servicu ale unor restaurante, am vazut si rufe intanse la uscat in balcoane prea mici ca sa poata fi balcoane cu adevarat – am fost putin in Venetia venetienilor, nu doar in cea a turistilor, si mi-a placut foarte mult.

Cea mai frumoasa capitala

In primavara am auzit o discutie despre cea mai frumoasa capitala europeana. Alegerea era acolo intre Paris, Roma si Londra. Dupa ce am vazut Paris si Roma pot sa spun ca pentru mine, cea mai frumoasa e Roma.
Am vazut multe si foarte frumoase in Roma. Mi-e greu sa aleg ceva acum, sa povestesc, asa ca voi lasa pozele sa va explice

Vacanta

In cinci zile plec in vacanta, si peste tot pe unde merg sau vad ceva ce trebuie sa adaug la lista de luat cu mine, sau ma intreb oare cum este acel lucru pe unde voi merge.
Anul trecut am aflat ca plec cu 2 saptamani inainte si n-am avut asa de mult timp de pregatit excursia ca acum… atunci am fost mult mai linistita.
Acum am vizitatori din Oltenia si reparatii de facut, dar parca nimic nu reuseste sa ma faca sa nu ma gandesc la plecare si tot ce poate sa se intample (sau nu).
Sper ca sambata sa vina repede, cu vreme buna si fara accidente Poze dupa 3 septembrie.

Cadouri

Acum ceva vreme am vazut intr-un film american cum organizeaza ei nuntile si cum isi fac lista cu ce cadouri vor la un magazin anume. Invitatii merg toti la acel magazin si cumpara ceva de pe lista, stiind sigur ca nu cumpara doi acelasi cadou sau ca mirii il vor.

Desigur, un asemenea cadou nu are valoare sentimentala, dar cati oameni cumpara un cadou din obligatie si cati sincer?

Acum cateva zile i-am cumparat mamei mele o chestie mica, portocalie, si zic eu frumoaza pentru tinut telefonul celular. Ea s-a uitat la ea, s-a strambat, si a zis ca nu-i place. Si asa s-a dus pe apa sambetei stradania mea de-ai gasi ceva frumos ce-i place.

In ultimii ani am incercat sa invat sa interpretez semnele ascunse legate de dorintele pentru cadouri, si uneori am incercat si eu sa lansez mici indicii inainte de ziua mea de nastere… fara succes, desigur.

Si asa ma gandesc eu ca poate cadourile care urmeaza indicii clare din partea primitorului sunt cele mai bune. Macar stii sigur ca sunt bine primite.

Comertul la romani

Am avut niste experiente interesante in ultima vreme si am aflat ca vanzarea nu implica alegerea unui produs si cumpararea lui daca iti place. Nu, trebuie sa i se para vanzatoarei ca ti se potriveste. Am vrut sa cumpar o poseta, m-am uitat la una, si nu mi-a placut. Cand i-am multumuit vanzatoarei si am dat sa plec, m-a intrebat de ce n-o cumpar ‘ca e draguta’.

Mai rau e cand sunt termene la mijloc. Acum o luna am comandat mobila de bucatarie si trebuia sa fie in casa deja. Ni s-a spus ca va veni martea viitoare. Cand a fost intrebata de ce nu se poate respecta termenul stabilit, a intrebat: ‘Da’ ce, nu va muteti muta fara mobila de bucatarie?’

Si de-asta imi plac mie supermarketurile. Nu exista vanzatoare.

Le Tour

De prin 2001 ma uit la eurosport la Turul Frantei. Turul incepea de obicei cand se termina scoala si ca orice elev in vacanta, aveam timp de pierdut. Pana anul trecut, nu am inteles ce inseamna de fapt Turul Frantei pentru lume in general, si francezi in particular.

Pentru mine era o ocazie sa vad niste locuri frumoase si sa ascult comentariul inedit de la TV. Anul trecut am ajuns in Franta cand s-a terminat turul. Primul oras unde am vazut semne a fost Starsbourg, de unde a pornit turul, si unde pe sosea mai erau desenele de la inceput. Cam asa ceva:

In Paris am gasit un magazin cu articole legate de Turul Frantei pe Rue de Rivoli si mi s-a parut interesant. In Place de la Concorde am vazut un semn cu ‘Tour de France – Place de la Concorde’. Pe Champs Elysees am vazut asta:

Am inteles cat de important este turul pentru ei si anul acesta m-am uitat la tur cu alti ochi. A inceput in Londra, si chiar daca englezii au un ciclist mai bun (nu cu sanse sa castige turul), a fost plin pe strazi. In Franta nici nu mai vorbesc. Lumea merge pe marginea soselei sa vada, sa participe, sa aplaude ciclistii.

Si cand vad turul la ei si fotbalul la noi, ma intreb cat va mai dura pana va fi si la noi sportul ceva asemanator.

Imaginile si mai multe informatii pe www.letour.fr

Muzica si studentia

Imi aduc aminte prima vineri din viata mea de studenta la Poli: asteptam sa intram la un laborator si o colega imi povestea cat de mizerabile sunt conditiile din camin, si eu mi-am amintit, in optimismul meu, de Hotel Cismigiu al celor de la Vama Veche. Intre timp, am ajuns sa vad si eu camere de camin, foarte mici si inghesuite si mi-am dat seama ca nu camerele sunt problema, ci coridoarele si dusurile si tot ce nu depinde de studenti. Camerele sunt curate si aranjate, pentru ca studentii fac tot ce pot sa fie macar ele curate si aranjate. Cam asa e viata de student: faci ce poti ca macar ce poti controla sa fie ok, si in rest taci (sau nu) si suferi.

In liceu mi se parea extraordinar sa nu trebuiasca sa inveti tot anul si sa ai cateva saptamani de examene. Eram mica si naiva, dar m-am lecuit. Ma asteptam sa fie altceva decat alergatura si proiecte facute noaptea pana la 3, si discutii si frustrari. M-am obisnuit cu astea.

Surpriza a venit sambata trecuta, la un chef, pe la 3 noaptea, cand stateam pe un coridor in camin, in dreptul unui geam partial spart, carpit cu niste scanduri. Un coleg viitor inginer, cu o chitara in mana, a cantat “Wish You Were Here” a lui Pink Floyd, si pentru cateva minute, am fost studenta, asa cum m-am asteptat sa fiu: cu prieteni, cu muzica, fara griji. Am vazut ca se poate.

So, so you think you can tell Heaven from Hell,
blue skies from pain.
Can you tell a green field from a cold steel rail?
A smile from a veil?
Do you think you can tell?
And did they get you to trade your heroes for ghosts?
Hot ashes for trees?
Hot air for a cool breeze?
Cold comfort for change?
And did you exchange a walk on part in the war for a lead role in a cage?
How I wish, how I wish you were here.
We’re just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year,
Running over the same old ground.
What have we found? The same old fears.
Wish you were here.

Italy

Anul trecut am fost in Franta (Ungaria, Germania, Austria si Luxemburg pe drum) iar anul asta voi merge in Italia. Totul a pornit de la pasiunea mea pentru Venetia, pe care am adoptat-o de la colega mea de banca din liceu.

Voi ajunge in Florenta, Pisa, Roma, San Marino, si din nou in Budapesta si Viena. Anul trecut am hotarat ca inainte de plecare sa ma documentez si sa aflu tot ce se poate afla din punct de vedere istoric si turistic despre locurile pe uunde voi merge. Dupa ce am aflat de la ghidul de anul trecut ca Ludovic al XIV-lea a fost decapitat in timpul revolutiei franceze, mi-am dat seama ca nu te poti baza pe ghizi si ajuta sa stii cat si cum trebuie platit la diferite obiective turistice.

Inca nu stiu cand voi pleca (depinde de sesiunea din toamna si rezultatele de acum) dar anul asta voi merge in Italia! Ciao

Eterna si fascinanta Romania

De multe ori cand merg pe strada incerc sa vad lucrurile din perspectiva unui strain, cel putin strain de orasul meu. E destul de greu sa-mi dau seama ce intelege cineva cand trece prin fata garii, de exemplu. De la cinci ani trec pe acolo mai des sau mai rar si in timp am ajuns sa ma obisnuiesc cu ‘peisajul’ (si faptul ca am ajuns sa ma obisnuiesc mi se pare destul de ingrijorator).
Daca imi imaginez ca sunt un turist care vine din Arad de exemplu, si ies din gara (care e mizerabila), vad vagabonzi, o terasa/carciuma si cladiri construite in cel putin trei perioade diferite, unele mai darapanate decat altele.
Cred ca sunt putine locuri in orasul asta unde situatia este mai rea decat aici. Poate nu ar trebui sa conteze atat de mult care e locul, cat ca exista un asemenea loc, dar mi se pare tipic romanesc: vrem sa avem o imagine buna? Da. Vrem sa aiba strainii o parere buna despre noi? Da. Facem ceva sa-i ajutam pentru asta? Nici macar in gara.